În timpul comunismului, religia a fost considerată un pericol pentru regim. Bisericile au fost supravegheate, iar credincioșii erau marginalizați. Multe lăcașuri de cult au fost demolate, iar preoții colaboraționiști erau folosiți pentru propagandă.
În școli nu se mai preda religia, iar copiii erau învățați că „Dumnezeu nu există”. Cei care continuau să meargă la biserică erau urmăriți și sancționați. Cu toate acestea, credința a supraviețuit în casele oamenilor, în taină.